Friendzone e o mare mizerie

friend-zone-quotes-for-guys-free-wallpapers-hd-e1542138472246.jpg

După articolul cu materialismul femeilor, mi-au scris diverși cetățeni. Unii, să-mi spună că sunt de acord cu mine. Alții, să-mi spună c-am scris prea soft; ei având la activ numeroase experiențe cu materialiste care nu se urcau în mașini mai ieftine de 30.000 de euro. Și mi-a mai scris un distins. Să-mi povestească cum a fost băgat direct în friendzone o dată, când domnișoara în cauză a constatat că situația lui financiară e sub așteptările ei.

În consecință, azi vorbim despre friendzone. Cu regretul de rigoare pentru oamenii cărora le-am promis că dezbatem și despre partea întunecată a materialismului. Va fi. Cândva.

Așadar, ce e ăla friendzone ?

citește în continuare

3 ani de la Colectiv

colectiv-1-an

3 ani de la incendiul în care au murit 64 de oameni. 65, dacă mă întrebi pe mine. Pentru că un băiat s-a sinucis după ce iubita lui a ajuns pe lista celor 64.

3 ani de acuze, vânători de vinovați și multe proteste.

Zilele ulterioare incendiului au adus numeroase proteste viscerale împotriva clasei politice, care eșuase în a proteja siguranța publică. Oglindă, oglinjoară, cine din clasa politică era la putere atunci ? Ponta. Să plece Ponta.

citește în continuare

”Copilul meu nu citește. Ce mă fac ?”

boyreading

…ziseră în cor părinții secolului XXI.

”Stă toată ziua la tabletă/telefon/Playstation, iar când îi spun să mai deschidă și el o carte, își dă ochii peste cap.”

Vestea proastă e că și-i va da în continuare dacă abordarea ta rămâne aceeași.

În primul rând, vrei să citească pentru că…?

Îi va îmbogăți cultura generală, va fi mai deștept, se va exprima mai corect și mai complex. 

În mare parte, e corect. Și consideri că nu citește pentru că…?

Nu se mai dezlipește de tabletă. I-am luat pentru că toți colegii lui aveau, dar acum îl distrage atât de mult, că nu mai vrea să citească. 

citește în continuare

Orfelinat vs adopție gay

benefits_of_adoption-e1486162461493-620x415

1900, vara. Anul e irelevant. 

Bunicul meu matern păzea vaca pe pășune. 

Zărește un copil în depărtare. Unul dintre orfanii satului, care trăia din mila vecinilor. Sălbatic, zdrențăros, speriat. 

Copilul se așază pe iarbă, la distanță. Bunicul meu îi zâmbește. Copilul se trage pe iarbă, puțin mai aproape. Rămâne acolo. După câteva minute, vine și mai aproape. Tot mai aproape. Până când ajunge lângă bunicul. Niciunul nu spune nimic. 

delectează-te în continuare

Scurt diagnostic al învățământului românesc, partea a II-a

educatie

           Înainte de a continua subiectul, sunt datoare cu o precizare – atât în articolul trecut, cât și în cel de azi, mă refer strict la învățământul preuniversitar de stat din România. Cel universitar, de bine, de rău, are ceva mai puține păcate și – cel mai important – preia sub tutelă oamenii când sunt deja formați în mare parte. La nivel fizic, psihic, social. Facultatea nu contribuie crucial la bazele personalității tale. Eventual mai șlefuiește pe alocuri.

Pe de altă parte, la învățământul privat nu mă bag, că nu cunosc. Jamais couché avec, vorba poetului. 

delectează-te în continuare

Scurt diagnostic al învățământului românesc – partea I

e1

Fără legătură cu demisia de azi a ministrului Educației.

           Sistemul de învățământ românesc e în plop de foarte mult timp. Nu că cele din jur ar fi mai breze. Nu că n-am avea elitele noastre, care câștigă pe bandă rulantă olimpiade internaționale. Dar unde și pe ce planetă sunt vârfurile etalonul ? Școala e ca o fabrică de textile. Dacă produci o cămașă extraordinară, cusută la milimetru, aptă de a fi purtată de Regina Elisabeta, iar apoi produci 2000 de cămăși mediocre, cu firele ieșite, cu nasturi lipsă și mâneci nesimetrice, cam cât vei rezista pe piață ?

delectează-te în continuare

Țara în care nimeni nu ascultă manele

m0

           Românii sunt un popor prețios când vine vorba de gusturile estetice. Toată lumea se uită la Discovery. Toți sunt interesați de Sănătate și Educație. Probabil de-aia rupe Capatos ratingurile. Și – mai ales – nimeni nu ascultă manele. Aparent, milioanele de vizualizări strânse la clipurile lui Florin Salam au fost făcute de o rasă extraterestră. Una intitulată ”homo-gustibus-neasumatus”.

delectează-te în continuare

Vegetarianul nu e prostul satului

veg1

Specific din prima că nu sunt vegetariană. Acest text nu e o pledoarie de tipul ”Priviți și luați lumină ! Am renunțat la carne de 6 luni și uitați cât de mișto e viața mea !”. Din două motive.

1.nu sunt vegetariană, deși consum carne relativ rar și niciodată gătită de mine

2.viața mea nu e chiar atât aspirațională, încât să-mi permit să dau lecții cuiva

 Totul a pornit de la poza de mai sus. 

delectează-te în continuare

Muzică populară – partea a III-a

t1

…sau cum să nu fii un ”câine de fecior”. Detalii mai jos.            

           Cuvânt înainte

Planificasem să lichidez tema muzicii populare într-un singur articol. N-a fost chip. Am estimat că două vor fi suficiente. Din nou, am început să scriu și a rezultat total altceva. Prin urmare, azi e ziua. Azi termin seria, sau ce-o fi fost treaba asta. Trilogia muzicii populare. Apoi ne mutăm la alt subiect.

Camarazii care nu știu exact despre ce este vorba sunt invitați să consulte :

Partea I – în care relatez cum am dedus eu că nu-mi displace folclorul

Partea II – în care analizez ”Descunună-mă, părinte”

            Iar partea a treia tocmai începe. 

delectează-te în continuare

Muzică populară – partea a II-a

t1

Rezumatul primei părți :

            Am decretat faptul că muzica preferată reprezintă o parte uriașă din identitatea unei persoane. Unii – myself included – ascultă tot ce prind, cât timp le sună bine, iar versurile nu le contrazic flagrant valorile de viață. Am detaliat pe scurt cum am ajuns eu să mă identific cu/să descopăr muzica populară și am revelat umanității melodia mea populară preferată –  ”Ană, zorile se varsă”.

           E timpul să ne mutăm mai departe, făcând analiza literară a încă două capodopere folclorice pe care le ascult foarte des. Aveam de gând să le dezbat pe ambele azi, dar textul legat de prima a ieșit de cinci ori mai lung decât planificasem. Prin urmare, pentru a nu obosi audiența, despre a doua scriem zilele următoare. Acum începem cu o dezvăluire.  Delectează-te în continuare

Gay-ii, Familia și Coaliția

familypic

Scurtă introducere.

            În prezent, România traversează o criză a populației. Sporul demografic național e negativ. În traducere, mor mai mulți români decât se nasc. Lunar, numărul deceselor depășește numărul nașterilor cu aproximativ 5-6000. Diferența nu e sesizabilă instant, dar pe termen lung e destul de rău. Adunăm minusul de 5500 de oameni din luna mai cu minusul din luna iunie, cu cel din iulie și o ținem tot așa până la sfârșitul anului. În 31 decembrie tragem linie și  vedem că populația țării s-a diminuat, pentru că pe parcursul a 12 luni, au murit multe zeci de mii de oameni, fără să se nască alții în locul lor. Întrebare legitimă :

De ce nu se nasc alții în locul lor ?

delectează-te în continuare

Sunt fată. Și nu-mi plac florile.

ball-cactus-flower

Șoc și groază. Nu există așa ceva. E imposibil să fii fată și să nu-ți tresalte sufletul când vezi un buchet de flori.

Șoc și groază. Ba se poate.

Din punctul meu de vedere, interesul (sau lipsa lui) pentru flori, e un non-subiect. Personal, n-o să-mi pese niciodată dacă o persoană apreciază sau nu florile. La fel, nu văd de ce ar străbate grija pe cineva dacă mie-mi plac sau nu. Problema este că aproape de fiecare dată când afirm că nu-mi plac florile, sunt privită drept un suflet pierdut care trebuie readus urgent pe dreapta cale.

În consecință, din ipostaza de trădătoare a speciei feminine, am emis prezentul articol, în care clarific o dată pentru totdeauna relația mea complicată cu florile.  

Nu-mi plac florile. Asta înseamnă că… 

delectează-te în continuare

Și tu, Brutus ?

Și tu ți-ai făcut blog ?

După cum se vede, da.

Nu pentru că netul nu mi s-ar părea suprasaturat cu bloguri, care cuprind orice subiect imaginabil, de la tutoriale pentru făcut clătite până la articole despre cum să-ți piepteni corect bichonul. Dar…

…în incinta asta se vor pieptăna doar opiniile mele pe diverse teme. De la teme cu iz personal, la subiecte care încing ocazional opinia publică, precum balenele, Constituția, drepturile gay sau protestele. Specific că nu sunt jurnalistă de război. Nu voi transmite de pe o parte sau alta a baricadei. Nu voi face decât să-mi expun viziunea personală asupra lucrurilor.  

Dacă ce scriu aici trezește vreun interes audienței, e fantastic ; dacă nu, măcar voi avea adunate într-un loc toate sesiunile mele de dat cu părerea despre chestii, nefiind deloc exclus să le introduc în biografia pe care am de gând s-o scriu la bătrânețe. ”Luați de citiți. Așa gândeam la 19 ani.”

*Nu voi scrie și publica biografia în cauză înainte să ating vârsta senectuții. Voi aștepta până când majoritatea protagoniștilor din memoriile mele vor fi atât de bătrâni și senili, încât nu va mai fi rentabil pentru ei să mă dea în judecată.*

În consecință, până atunci, scopul suprem va fi să umplu cât mai calitativ paginile de aici, ca să am material de introdus în memorii. Scopul secundar e ca peste 70 de ani, când nepoții noștri se vor urca la bordul unui avion, să audă stewardesa anunțând că are de vânzare alune, parfumuri contrafăcute și ”Cronicile Mariei Petruș”, bestseller-ul momentului.