Nu știu cine s-a gândit să-i acorde lui Eminescu titulatura de ”poet național”, dar prost cap a avut, vorba lui Ion Creangă. Prin asta n-a făcut să deschidă poarta spre vulgarizarea națională a omului (care a fost un geniu, fără discuții).
SUA și Iran, un blat de zile mari
Recapitulare
1.Donald Trump ordonă execuția generalului Qassem Soleimani, cel mai iubit militar al Iranului.
2.Iranul promite că se răzbună.
3.Trump îi avertizează să nu miște în front, sau le bombardează 52 de obiective strategice.
4.Iranul i-o ia înainte și bombardează două baze militare americane de pe teritoriul țării vecine, Irak. Apoi mai lansează două rachete în grădina ambasadei SUA. Așa, de flavor.
5.De pe margine, mapamondul e îngrozit de perspectiva unui război.
De ce arde Australia ?
Printre oamenii deștepți din arealul meu de răspândire apare recurent următoarea ipoteză, privind cauza catastrofei din Australia : se pare că aborigenii aveau bunul obicei de a distruge anual vegetația uscată de pe continent, prin focuri controlate.
Știind că aveau de a face cu un pământ destul de arid și predispus incendiilor, se dispensau preventiv de ”combustibilul” unor viitoare incendii devastatoare.
Cu ce vă încurcă Selly ?
În ultima vreme, nu mai ai unde să te ascunzi de Selly.
E prezent pe youtube, la ştiri, în cinematografe (mai nou) şi în gusturile vestimentare ale copiilor din familiile noastre.
Eu și Divinitatea
Personal, am un istoric destul de tumultos cu tot ce înseamnă religie. M-am născut într-o familie ortodoxă și am fost botezată ca atare. Ulterior, părinții mei s-au convertit pe rând la cultul penticostal.
Anotimpul care-mi place cel mai puţin
Să spunem că nu dispreţuiesc în totalitate faptul că m-am născut într-o ţară cu climă temperat-continentală. Veri calde, ierni reci. Dar dacă aş fi avut de ales, preferam oricând o coastă a Mării Mediterane. Cu veri calde şi ierni aidoma.
Cum am renunțat la serviciile CFR
Personal, călătoresc destul de mult cu trenul. Rareori ies de pe traiectoria Oradea-Șuncuiuș, dar, ca principiu de viață, mersul cu trenul mă inspiră. La modul cel mai propriu.
Creierul meu tinde să gândească cel mai bine atunci când sunt în mișcare. Pe propriile picioare sau într-un mijloc de transport, efectul e același. Majoritatea ideilor bune pe care le-am avut în această viață mi-au venit pe stradă, pe bicicletă, în tren sau în mașină.
Dacă obișnuiești să corectezi gramatica altora pe net…
…probabil ar fi constructiv să te gândești în ce domeniu al vieții te simți inferior într-o asemenea măsură, încât ai nevoie să pui la colț niște străini, ca să-ți reechilibrezi stima de sine. Să te simți superior în mod artificial, dând cu barosul în capul unora care au minusuri într-un domeniu în care tu te mai pricepi.
Allez, les deux
Facts :
1.Viorica Dăncilă și Klaus Iohannis s-au calificat în turul 2 al alegerilor prezidențiale.
2.Doamna Dăncilă îl somează de ceva timp pe domnul Iohannis să accepte o dezbatere televizată cu dânsa.
3.Domnul Iohannis iese public și afirmă că în restul campaniei, se va concentra doar pe întâlnirile cu electoratul, er : No way, doamna Dăncilă !
Iar situația începe să calce pe nervi un număr din ce în ce mai mare de alegători. Ai ambelor tabere.
Impresii după 3 ani de psihologie la Oradea
Nu știu alții cum sunt, dar eu n-am știut din prima la ce facultate să mă înscriu.
În vara anului 2016, cu diploma de bac în mână, oscilam între drept și psihologie. În ordinea asta.
Viorica Dăncilă, așa cum o percep eu
Joi seară am postat pe facebook o poză cu mine, niște prietene și (încă) prim-ministrul în funcție, Viorica Dăncilă. Long story short, cred că nu strângeam atâtea reacții negative nici dacă postam o poză cu Osama Bin Laden.
În cele din urmă, un cetățean deschis și cu capul pe umeri și-a manifestat dorința de a auzi și partea mea de poveste, înainte de a-și forma o opinie. Just. Îi mulțumesc pentru invitația la dialog și-l rog să mă scuze că răspund (cu întârziere) aici, dar, în nimicnicia mea, vreau ca acest text să ajungă la cât mai multă lume. Așadar, care e treaba cu Viorica Dăncilă ? Cum o văd eu și de ce ?
Mitul preşedintelui care taie şi spânzură
România anului de graţie 2019.
În două săptămâni avem alegeri prezidenţiale şi personal, încep să fac alergie la discursurile cetăţeneşti de tipul :
Îl votez pe ăla, că va da de pământ cu pensiile speciale.
Îl votez pe celălalt, că va lichida criminalitatea organizată.
„Insula Iubirii” – o şandrama televizată
Mai auzisem de “Insula Iubirii” şi mi s-a părut o producţie de toată jena încă din prima clipă. Dar numai săptămâna asta s-au aliniat planetele de aşa natură, încât să mă şi uit la 20 de minute din capodoperă. Mai mult n-am rezistat.
Ura noastră cea de toate zilele
Iulie, 2018
Tocmai avusese loc finala Campionatului Mondial de Fotbal, disputată între Franța și Croația. În România, vedetele evenimentului erau (foarte capabilul) Mbappe și Kolinda Grabar-Kitarovic, președinta Croației. Pe Facebook devenise virală postarea de mai jos :
Internauții se dădeau de ceasul morții că uite, dom’le, ce femeie grozavă au în frunte croații, iar noi o avem pe #Veorica. Impostura mi-a sărit în ochi din prima. Unde și pe ce planetă are președintele unui stat UE drept de legiferare ? Știu că noi, ca popor, încă suntem marcați de epoca Băsescu, care a tăiat salarii și a impozitat pensii. Dar Băsescu, oameni buni, a făcut-o prin intermediul primului ministru de la acea vreme, și anume, Emil Boc. Ca președinte, știa că niciodată nu i-ar fi permis Constituția să scrie pe o foaie ”Se taie.”, iar de a doua zi, ciorna lui să intre în vigoare, cu statut de lege sau ordonanță de urgență. La fel și în cazul Kolindei. Toate acele realizări de sorginte dictatorială care i-au fost atribuite nu au fost altceva decât un fals deșănțat. Cum să mărească președintele salariile în sectorul privat și să taie pensiile legislatorilor ?
Cum l-am cunoscut pe Emilian Pavel și de ce merită el încă un mandat
*Disclaimer – Înainte de a citi, trebuie să știi că eu nu scriu advertoriale. Dacă, fără să mă cunoști prea bine, mă crezi capabilă să-mi vând conștiința pentru 30 de arginți și o funcție de consilier, ești rugat/ă să părăsești pagina în această secundă. Mulțumesc !
Aprilie, 2015. Eram în clasa a XI-a.
Liceul meu tocmai primise o invitație de participare la un concurs pe tema Uniunii Europene, intitulat ”Eu&UE”. Organizatorul era un europarlamentar în funcție, dar recunosc că inițial nu mi-a prea păsat de asta.
M-am uitat la un episod din ”Fructul Oprit”. Impresii.
De câțiva ani, pornesc televizorul doar pentru știri și talk show-uri politice. Mă disperă emisiunile de joasă speță, scandalurile cu maneliști și necrofilia poporului român, care rupe audiența la toate știrile cu morți. Nici producțiile românești de tip film/serial nu mi se par mai breze. Cândva, în fragedă adolescență, m-am uitat la ”Inimă de țigan” și cam atât. De atunci, aceiași actori sunt rotiți prin roluri care mai de care mai lipsite de credibilitate, iar toleranța mea la tâmpenii descrește direct proporțional cu înaintarea în vârstă, motiv pentru care n-am mai urmărit nimic de genul ăsta din timpuri imemoriale.
Până săptămâna asta.
Nu înțeleg conceptul de onomastică
Salut. Pe mine mă cheamă Maria. Maria Florentina.
Pe persoană fizică, bifez un sfert din calendarul ortodox. O dată Floriile, apoi Sfânta Maria x 2.
Și n-am înțeles niciodată logica onomasticilor sau rostul lor pe pământ.
vanitas vanitatum
deșertăciunea deșertăciunilor
Aseară a ars Catedrala Notre Dame de Paris. 850 de ani de istorie. O știre care a întristat mapamondul.
Reacțiile au fost diverse. Există oameni care se dau de ceasul morții că a trimis Dumnezeu foc din cer peste un simbol al creștinismului, în Săptămâna Mare, ca să demonstreze un punct de vedere. Anume că, la nivel planetar, creștinismul e pe ducă. Și vine sfârșitul lumii.
Înțeleg preocupările acestor oameni, dar nu pot să fraternizez cu ele. Dumnezeul în care cred eu nu obișnuiește să-și exprime opiniile prin distrugerea unor vestigii ale umanității, a căror creație a fost inspirată tot de El.
Biscuiții hitleriști – sau cum să-ți faci cea mai tâmpită reclamă din lume
…și tot tu să te superi la final.
Vuiau astăzi toate televizoarele că un brand de biscuiți și-a asociat imaginea cu cea a lui Adolf Hitler. Primul meu gând a fost că ori e vorba de vreo firmă necunoscută, care habar n-are de capul ei, ori e vreo farsă aiurită de 1 aprilie.
Și m-am înșelat. În primul rând, e vorba despre brandul RoStar. Știu că numele nu-ți spune nimic. De-aia n-am percutat nici eu când l-am auzit azi dimineață. Dar dacă-ți spun că e vorba despre firma care produce ACEȘTI biscuiți ?
Ne-am calmat și cu 8 martie ?
Un moment de reculegere pentru toți domnii care au bătut florăriile în ultima săptămână, în căutarea buchetului perfect.
Un moment particular de reculegere pentru domnul care vineri, pe la ora 17:00, alerga pe strada Războieni după o florăreasă, rugând-o să mai caute prin spate, să mai verifice, că sigur mai are un buchet de trandafiri roșii. Că i-l plătește dublu, dar nu se poate duce la soție cu mâna goală, sau cu alte feluri de flori.
