Săptămânile trecute, când televiziunile difuzau în buclă filmări de la aniversarea ”infracțională” a distinsului Selly, desfășurată cu lăutari și zeci de invitați, mi-a atras atenția una dintre dedicațiile lăutarilor. Suna oarecum catchy, deși versurile erau perfect neinteligibile, în hărmălaia de la conacul lui Selly.

Long story short – în urmă cu câteva zile, mi-a fost dat s-o aud din nou. În varianta de studio, la care am înțeles și versurile. Am avut și timp să le procesez, așteptând în coloană, pe E60.

Așadar, producția se intitulează ”Te duceam la Han, te duceam la Mia” și îi aparține unui cetățean care se recomandă drept Costel Biju.

Prezenta analiză a versurilor conține toate lucrurile care mi-au trecut prin cap la prima audiție plenară, în timp ce așteptam ca organele statului să degajeze carosabilul în urma nefericitei ciocniri (fără victime) a doi bolizi.

Așadar,

(refren)

De nu era pandemia
Te duceam la Han, te duceam la Mia

”Han” și ”Mia” par a fi două denumiri de locante unde-și fac veacul oamenii de valoare. În timp ce ”Han” sună comun și nespectaculos (sunt convinsă că există câte 4-5 ”hanuri” în fiecare municipiu al țării); ”la Mia” uimește prin rezonanța exotică și rurală, totodată. E de notorietate faptul că în satul românesc, nimeni nu cunoaște denumirea reală, ”din acte”, a unităților de alimentare publică (magazine, baruri, cafe-baruri). Aproape fără excepție, ele sunt popularizate sub numele proprietarului sau a celui mai influent vânzător. În universul rural, îți faci cumpărăturile ”la Viorica”, nu la denumirea-magazinului-deținut-de-Viorica.

Așa că nu știu ce să zic despre Mia. O fi una dintre chelnerițe sau fiica patronului ?

Sau e vorba de mia de euro, caz în care toată ipoteza mea cade și intrăm în alte profunzimi semantice ?


Și plecam în țări străine
N-am crâcnit nimic la primele versuri, conținând mesajul subliminal ”Câte aș face dacă circumstanțele ar fi altele !”, cu toate că, în general, resping abordările de acest fel. Ca idee, nu interesează pe nimeni ”Ce ai face dacă…” ci, mai degrabă, ”Ce faci, având în vedere că”.

Considerând persistența atitudinii de victimă a eului liric, sunt nevoită să intervin. Acesta insinuează că pandemia îl împiedică să-și ducă partenera în concedii, în ”țări străine”. Realist vorbind, ar fi putut să o ducă în tot acest timp. Un test de covid la plecare, unul la venire și erau buni de ducă. Ba chiar, am impresia că Vali Vijelie le dăduse întâlnire pe plaja din Zanzibar și l-au ratat.

Fiți sincer, domnule eu liric. Care este motivul real pentru care nu ați dorit să plecați în țări străine cu partenera de viață ?

Știi că te iubesc, știi că mor de tine

În continuare, eroul își asigură partenera că recentele absențe ale cuplului de la Han, Mia și aeroportul Otopeni nu se datorează lipsei de iubire, ci exclusiv restricțiilor generate de pandemie. Argumentația este întărită prin construcția dubitabilă gramatical ”știi că mor de tine”, lăsând auditoriul să presupună existența unui limbaj intern, secret, cunoscut doar de membrii cuplului și, eventual, anturajul acestora. 

(versuri adăugate ulterior refrenului)

Ai prea mare talent și ești frumoasă

Într-o societate patriarhală și relativ conservatoare, ne bucură, fără îndoială, recunoașterea publică a talentului eroinei, dar alegem să nu întrebăm în ce domeniu se manifestă acesta. Alăturarea aprecierii de ordin estetic ”ești frumoasă”, pare să indice că frumusețea este, în acest caz, doar un atribut colateral talentului.


Mi-e dor să te plimb, să te scot din casă

Coroborând versul cu afirmația anterioară, putem deduce că eul liric visează să-și poată plimba (?) din nou partenera în afara locuinței, pentru ca și muritorii de rând să poată lua contact cu talentul și frumusețea acesteia. Respingem speculația tendențioasă conform căreia eroul nu ar mai suporta izolarea în doi, la domiciliu.  

(strofe)

Ce m-aș duce pe la Han
Ce mi-e dor de un lăutar

Într-o construcție morfologică provocatoare la adresa gramaticii române, eul liric deplânge viața boemă pe care o ducea înainte de pandemie; în compania lăutarilor. În ceea ce privește facilitarea întâlnirii dintre marile spirite artistice contemporane și auditoriul încântat, se pare că localul ”Han” deține supremația, în ierarhia personajului.


Îți făceam viața frumoasă
Dădeam bani, cânta la masă

Se pare că bancnotele exercitau o atracție magnetică asupra marilor spirite artistice; motiv pentru care, în trecut, proximitatea acestora putea fi câștigată prin fluturarea de valută sau, în cel mai rău caz, a confratelui artist Eminescu.

Ne cânta la amândoi

Eul liric își asigură partenera că, în cazul magnetizării cu succes a lăutarului antemenționat, nu ar fi existat riscul ca acesta să cânte doar la jumătatea lui de masă.


Cânta Biju pentru noi

= cel mai mare artist contemporan cunoscut de eul liric.


Mă dădeam mare cu tine

Într-un rar moment de sinceritate și vulnerabilitate emoțională, eroul își admite insecuritățile și nevoia de validare socială, mărturisind că își folosește partenera pentru ”a se da mare” cu nivelul de atractivitate al acesteia, în speranța că propria cotă de piață va crește, astfel, prin asociere.


Comandam băuturi fine

Eul liric respinge posibilitatea de a comanda bere la pet sau apă minerală, insinuând subliminal că bolidul său dispune și de un șofer personal, care să-i transporte în legalitate pe el și pe consoartă, în urma chefului cu lăutari.

Numai prin restaurante
Prin cluburi noapte de noapte

Apar argumente noi, în favoarea a două ipoteze enunțate anterior.

1.Eroul caută variante de petrecere a timpului liber în afara locuinței maritale.

2.Locația ideală trebuie să dispună de un public cât mai numeros, direct proporțional cu gradul de validare socială obținut de erou; prin însoțirea sa cu o persoană talentată și frumoasă.


Ne făceam orice plăcere
Cheltuiam câte o avere

Afirmația ”cheltuiam câte o avere” presupune existența mai multor averi, pe care eul liric este dispus să le tranzacționeze parțial sau total, în schimbul plăcerilor anterior menționate : băuturi fine și lăutari.

Ca mesaj subliminal, observăm insinuarea unei disponibilități financiare ridicate a eului liric, remarcată în parteneriat frecvent cu frumusețea feminină, în subcultura din care acesta face parte.

Ce cadouri zi de zi
Parfumuri, bijuterii

Eroul își asigură partenera că, în absența pandemiei, i-ar fi făcut cadouri zilnice, exemplificând, concret, și articolele pe care i le-ar fi dăruit. Având în vedere că pandemia nu a îngrădit în vreun fel accesul la unitățile de furnizare a parfumurilor/bijuteriilor, dar eul liric întârzie achiziționarea acestora, putem specula că darurile menționate reprezintă remunerația pentru invidia generată pe plan social de talentul și frumusețea eroinei. În absența ocaziilor de întrunire socială, aceasta pare să nu fi reușit îndeplinirea targetului anual de indivie, motiv pentru care cadourile rămân la stadiul de promisiune.  


Ce vacanțe în Dubai
Ne făceam viața un rai

Din nou, întâlnim laitmotivul călătoriilor în străinătate, cu accent asupra destinației opulente nominalizate de această dată.

Afirmația ”Ne făceam viața un rai.” implică absența raiului în viața curentă. Pe cale de consecință, îi urăm succes eului liric în gestionarea izolării cu eroina și ne exprimăm speranța că, într-un orizont rezonabil, cei doi vor reuși să-și ducă planurile la îndeplinire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s