viorica

Joi seară am postat pe facebook o poză cu mine, niște prietene și (încă) prim-ministrul în funcție, Viorica Dăncilă. Long story short, cred că nu strângeam atâtea reacții negative nici dacă postam o poză cu Osama Bin Laden.

În cele din urmă, un cetățean deschis și cu capul pe umeri și-a manifestat dorința de a auzi și partea mea de poveste, înainte de a-și forma o opinie. Just. Îi mulțumesc pentru invitația la dialog și-l rog să mă scuze că răspund (cu întârziere) aici, dar, în nimicnicia mea, vreau ca acest text să ajungă la cât mai multă lume. Așadar, care e treaba cu Viorica Dăncilă ? Cum o văd eu și de ce ?

cropped-13023-fleur-de-lis.png

Mărturisesc că, în momentul în care a devenit prim-ministru, am fost sceptică. Avea diverse greșeli de exprimare și, fie-mi iertată superficialitatea, o coafură cu care nu rezonam. Pe de altă parte, în mass-media era demonizată zi și noapte. S-a ajuns până în punctul în care oameni cu deficiențe gramaticale severe făceau mișto de ea pe internet. Reacția mea imediată a fost : ”Băi, dă-o încolo de treabă. N-are cum să fie chiar așa. Deja exagerăm.”

Am demarat o investigație, al cărei prim pas a fost să abordez un om care o cunoștea personal – Emilian Pavel. Reamintesc că Viorica Dăncilă a devenit prim-ministru din funcția de deputat în Parlamentul European. Prima reacție a lui Emilian atunci când i-am spus că ”eu nu știu ce să zic despre doamna asta” a fost : ”Să știi că e un om foarte bun.”

Context : la alegerile europene din 2014, el fusese fix primul sub linie. Câteva luni mai târziu, Corina Crețu a devenit comisar european, iar locul lăsat liber în Parlamentul European i-a revenit lui Emilian. Colegii lui avuseseră câteva luni la dispoziție pentru a se familiariza cu împrejurimile de la Bruxelles. Prin comparație, Emilian trebuia să prindă totul din mers. Mi-a povestit că prima persoană din delegația română care și-a oferit întregul sprijin pentru instalarea lui…a fost Viorica Dăncilă. Fără să-l cunoască dinainte, l-a ajutat cu tot ce a putut. Dacă bine rețin, și-a pus inclusiv asistenții la dispoziția lui.

Recunosc că treaba asta mi-a dat de gândit. Luni mai târziu, am aflat, la fel ca toată lumea, că fiul Vioricăi Dăncilă e adoptat. Am ascultat inclusiv interviul în care a clarificat toate elucubrațiile presei pe subiect. Spunea ceva de genul : ”La 26 de ani, aveam o prietenă care lucra la maternitate. M-a chemat pe la ea într-o seară și mi-a spus, ca fapt divers, că o femeie care tocmai născuse și-a abandonat copilul. M-am dus să-l văd și am crezut că înnebunesc când am văzut un bebeluș atât de mic, ghemuit în mijlocul unui pat de adulți. Plângea fără încetare. L-am luat în brațe și s-a oprit. Atunci am știut că nu pot să-l las acolo, chiar riscând să mă cert cu toată familia.”

Povestea m-a marcat. Nu oricine poate să adopte un copil. Nu oricine poate să-l crească de așa natură, încât, la maturitate, nimeni să nu se îndoiască de legătura lor biologică.

După toate astea, am rămas cu convingerea că Viorica Dăncilă are, într-adevăr, o calitate umană greu de contestat.

Revenind la partea politică, știm cu toții că înainte ca Guvernul să preia președinția Consiliului UE, ea, personal, a încasat tone de rahat de la commando-uri animate de dl. Iohannis în persoană. Toată lumea spunea că nu se va descurca, va gafa, că n-o duce capul să țină frâiele Consiliului UE șase luni. Iar ea ce-a făcut ? A plantat niște experți români pe lângă președinția anterioară a Consiliului, care să vadă exact despre ce e vorba și să învețe meserie. Rezultatul ? Când România a preluat Consiliul, experții aveau deja temele făcute și s-au pus pe treabă în secunda doi. După cele șase luni, România a încheiat unul dintre cele mai de succes mandate din istoria Consiliului. Performanța s-a operaționalizat prin numărul de dosare importante soluționate. Iar țara noastră a soluționat peste 100 de dosare, mai mult decât dublu față de media președințiilor anterioare. Așadar, s-a descurcat Viorica sau nu ?

O abordare similară a avut și la Guvern. A adunat la un loc oameni care, pe persoană fizică, erau fiecare mai competenți decât ea pe domeniul lor de activitate. Un om deștept a zis odată că așa s-ar face managementul bun. În orice caz, cert e că guvernul Dăncilă a livrat rezultate. Iar aici aș vrea să clarificăm o treabă.

Dacă tu, medic, sau tu, profesor, nu vezi banii în plus din buzunarul tău, n-am cum să-i văd eu pentru tine. Ah, că ai alte obiecții la adresa Guvernului ? Pot înțelege. Dar poți admite că, în ciuda minusurilor pe alte paliere sau a antipatiilor tale politice, ți-a crescut semnificativ nivelul de trai sub dregătoria Vioricăi Dăncilă ? Nu ?

Atunci, bine.

Iar dacă cineva vrea să-mi servească placa aia cu ”ne împrumutăm ca să plătim salarii”, țin să-l informez că Guvernul ăsta roșu și infam a preluat la începutul mandatului o datorie externă de aproximativ 37% din PIB și a dus-o la 35%. Una dintre cele mai mici din Europa. De asemenea, Guvernul liberal care tocmai se încheagă a anunțat că a preluat schița de buget pe care a făcut-o PSD pentru 2020. Deci n-au gândit chiar așa de prost bugetul ? Nu și-a luat Viorica farduri de toți banii ? Asta vine ca un șoc.

cropped-13023-fleur-de-lis.png

Revenind la subiectul și intriga articolului, joi seară am întâlnit-o pe Viorica Dăncilă în cadrul unei adunări electorale. A se consemna că am văzut-o de aproape, nu că am stat cu ea la cafea, să aflu ce o preocupă, ce planuri de viitor are și dacă preferă pisicile sau câinii.

Fizic, cred că are puțin peste 1,50 m. Fără tocuri. Era îmbrăcată într-un deux-piece alb, cu motive tradiționale. A vorbit în jur de 30 de minute. Liber, fără foi, fără notițe. Fără scăpări de niciun fel. Cu încredere în ea. A enumerat câteva din realizările Guvernului pe care l-a condus și a vorbit despre campania electorală care tocmai se desfășoară. L-a invitat public pe președintele în funcție la o dezbatere. În mare parte, am fost de acord cu ce-a spus. În schimb, stilul ei de a vorbi e prea domol și lipsit de inflexiuni pentru gustul meu. Asta e.   

cropped-13023-fleur-de-lis.png

Concluzie :

Eu, una, o văd pe Viorica Dăncilă drept un om care se străduiește să corespundă așteptărilor și să facă totul cum poate mai bine.

Iar uneori am impresia că exagerează cu strădania. Joi, pe la 20:00, când a ieșit din sală, părea epuizată. Cumva legitim, după o zi întreagă de plimbări prin județ, mitinguri și discursuri publice. Toate, pe tocuri. Lumea se înghesuia să-i strângă mâna și să-și facă poze cu ea. N-a refuzat nici măcar un om și asta m-a enervat, oarecum. Oricât de tare nu vrei să dezamăgești, trebuie să-ți poți stabili niște limite. ”Oameni buni, în alte circumstanțe mi-aș face câte un selfie cu fiecare cetățean prezent aici, dar vă rog să mă credeți că, fizic, nu mai pot. Abia găsesc resurse interne să nu cad din picioare. Văd steluțe în fața ochilor și n-am mai mâncat de 10 ore. Vă deranjează dacă o lăsăm pe altă dată ? Pwp și mulțumesc de participare.”

Dar n-a făcut asta. Părea că nu vrea să dezamăgească. Un grad ridicat de dezirabilitate socială și un impuls nebun de a avea grijă de toată lumea. Apreciez și respect asta, chiar dacă nu suntem prea compatibile la nivel de personalitate și manifestare publică.

Așadar, asta e Viorica Dăncilă pe care o percep eu și cu care am îndrăznit să-mi fac o poză.

Eminescu să mă judece.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s