emilian

*Disclaimer – Înainte de a citi, trebuie să știi că eu nu scriu advertoriale. Dacă, fără să mă cunoști prea bine, mă crezi capabilă să-mi vând conștiința pentru 30 de arginți și o funcție de consilier, ești rugat/ă să părăsești pagina în această secundă. Mulțumesc !

cropped-13023-fleur-de-lis.pngAprilie, 2015. Eram în clasa a XI-a.

Liceul meu tocmai primise o invitație de participare la un concurs pe tema Uniunii Europene, intitulat ”Eu&UE”. Organizatorul era un europarlamentar în funcție, dar recunosc că inițial nu mi-a prea păsat de asta.

Am fost ofertată să particip și am acceptat. Am mai cooptat doi colegi, pentru că echipa standard era de trei persoane. Aveam la dispoziție câteva zile pentru a scrie un eseu privind viitorul tinerilor în UE. M-am consultat cu băieții și mi-au dat mână liberă să-l scriu eu. Teoretic trebuia să-l facem împreună, dar eu, în nimicnicia mea, nu am putut și nu pot scrie la comun. Îmi venea să-i îmbrățișez când mi-au spus să scriu ce-mi trece prin cap. În orice caz, au trecut 4 ani de atunci și fapta s-a prescris. 

În stilu-mi caracteristic, am lăsat toată munca pe ultima sută. Am scris eseul ăla cu o oră și jumătate înainte de momentul predării. L-am trimis fără nicio așteptare.   

Directorul liceului, de la acea vreme, era foarte entuziasmat de participarea noastră și mi-a spus într-una din zile că echipa câștigătoare va primi drept premiu niște tablete. Numai respectul m-a împiedicat să-i zic : ”Lasă-mă, dom’le, în pace ! După atâția ani în care am participat la toate olimpiadele și concursurile posibile, fără să primesc drept *premiu* nici măcar foaia de subiect în unele cazuri, tu vii și-ți bați joc de mine cu tablete. Poate tablete de Nurofen. Presupunând totuși prin absurd că ai avea dreptate – eseul meu scris cu viteza luminii n-are cum să ne califice în finală.”

Două săptămâni mai târziu, surprize, surprize ! Eram calificați în finală, cu cel mai mare punctaj.  

Abia atunci am început să privesc cu coada ochiului spre lista de premii. Locul 1, tablete. Meh. Locul 2, e-book readers. Meh. Locul 3, MP3 PLAYERE ! Plănuiam să-mi cumpăr un mp3 de ceva timp, iar premiul ar fi căzut la fix. Din moment ce finala urma să fie disputată de 3 echipe, iar mai jos de locul 3 n-aveam unde cădea, era un win-win.

Timp de o săptămână, eu și băieții am citit zi și noapte informații despre Uniunea Europeană. Ajunsesem într-un punct în care – dacă auzeam la TV ”meci Croația-Germania” – primul meu gând era : ”Croația. Ultima țară intrată în UE. Germania. Una dintre țările fondatoare. 1951.”

cropped-13023-fleur-de-lis.png

Finala s-a ținut la Filarmonica din Oradea. M-am dus cu mâinile-n buzunar, cu lejeritatea celui care n-are nimic de pierdut. În sală erau vreo 200 de persoane. Pe scenă – noi + echipele din Marghita și Beiuș. .

S-a dat startul dezbaterilor. Temele au variat de la mobilități de studiu pentru tineri până la întrebări de tipul : ”Ce-i lipsește învățământului românesc ?”. Argumentele zburau prin aer ca săgețile. Iar Marghita avea un participant de mare calibru, care mi-a dat de furcă. Băiete de la Marghita, dacă acest text va ajunge la tine vreodată, vreau să știi că ai fost unul dintre cei mai aprigi combatanți pe care i-am avut vreodată.

Câteva ore mai târziu, după lupte seculare, concursul se apropia de final. Când am coborât de pe scenă și a început jurizarea, m-am gândit instant : ”Hai că n-am fost fraieri. Parcă un loc doi tot am merita. S-ar putea să ieșim cu obrazul curat din treaba asta.”

Dulce, acrișor și ceva fermecător, 15 minute mai târziu, juriul își terminase socotelile. Locul 3, Marghita. Mintea mea era divizată între ”Ce-ai făcut, băiete capabil ?” și ”Plecăm acasă cu argintul.”, moment în care aud : ”Locul 2, Beiuș.”. Mi s-a oprit mintea pentru o secundă.

”Locul 1, Șuncuiuș.”

Ne-am dus să ne ridicăm premiile. Juriul a venit să ne felicite. Emilian Pavel a dat mâna cu mine. M-am trezit înconjurată de profesori universitari și o grămadă de oameni importanți, care mă felicitau pentru prestație. Am zâmbit în sinea mea. Și eu care am venit aici pentru un mp3 ! 

cropped-13023-fleur-de-lis.png

În 2016, concursul ”Eu&UE” a fost extins la nivel național. Am participat din nou, pe cont propriu. Am ajuns în finală, la București, și am luat un decent loc 8, din câteva sute de participanți. Primii 20 primeau o excursie la Bruxelles. Nu știu dacă Emilian mai ține minte, dar în ultima zi la Bruxelles, mi-a spus că îmi prevede o carieră politică. Eu i-am spus că-mi prevăd o carieră în psihologie, întrucât acolo m-am înscris la facultate.

După 3 zile intense, împărțite între vizite la Parlamentul European, atracțiile locale și diverse stabilimente de ciocolată tradițională, ne-am întors acasă. Iar prezumtiva mea carieră politică a intrat în stand-by.

Fast forward până în 2017, luna august.

Emilian mă contactează pentru a-mi oferi un loc de muncă la cabinetul lui din Oradea. Mi-a dat 24 de ore termen de gândire.

Primul impuls a fost să accept. Următoarele 10 impulsuri spuneau să fug cât văd cu ochii.

1.Îmi propusesem să nu lucrez în timpul facultății și să mă concentrez pe studiu. Adevărul e că nici n-aveam nevoie s-o fac; curtoazia părinților. Dar mă temeam să nu se repete istoria cu facultatea de jurnalism, cea începută în paralel cu psihologia și ulterior, lăsată baltă într-un mod sinistru, pentru a nu le face prost pe amândouă.

2.Mai presus decât orice, mă temeam că nu sunt suficient de capabilă. Nu mi-era prea clar ce-ar putea să caute nimeni în drum, cu facultatea abia începută, într-un post atât de important. Dacă nu mă descurcam ? Dacă o dădeam în bară și stricam buna impresie deja creată ? Și totuși…

…intuiția a câștigat. Am acceptat.

*Personal, sunt foarte conștientă că am un car de defecte. Dar mi-e la fel de clar că una dintre calitățile mele de bază e deschiderea spre experiențe noi. Consider că întotdeauna e preferabil să încerc, riscând s-o dau de gard, decât să regret toată viața că n-am făcut ce mi-aș fi dorit, din cauza fricii.

cropped-13023-fleur-de-lis.png

În prima zi de lucru, Emilian m-a întâmpinat la birou împreună cu unul dintre asistenții săi anteriori; actualmente consilier județean. Mi-a făcut un tur, mi-a prezentat îndatoririle și mi-a urat succes. Iată-mă singură într-un birou perfect alb, cu o plăcuță de ”Cabinet Europarlamentar” la intrare. Maria Petruș – asistent local, cu statut de consilier.

În câteva zile, eram deja de-a casei. Consilierii anteriori mă vizitau și mă sunau constant, să vadă dacă am nevoie de ajutor. La fel și super-asistenții lui de la Bruxelles. Emilian în persoană și-a oferit sprijinul necondiționat pentru orice dificultăți aș fi putut întâmpina și a insistat să-l tutuiesc. Teoretic, eram o rotiță în organigrama unei instituții publice. Practic, mă simțeam ca-n familie.

Treptat, am început să mă familiarizez cu munca lui Emilian. Citeam rapoartele pe care le vota în plen și mi se părea că e extrem de dedicat în tot ceea ce face. Se pare că nu doar eu am avut impresia asta, întrucât în 2017 a fost votat ”europarlamentarul anului” la categoria ”ocuparea forței de muncă”. Din 751 de deputați europeni.

Tot atunci a mai fost nominalizat și la categoria ”promovarea drepturilor femeilor și a egalității de gen”. Să fiu sinceră, chiar și fără nominalizare, era vizibil din satelit că omul își dorește ca femeile să fie respectate ca egale ale bărbaților. Își susține necondiționat soția în cariera pe care și-a ales-o. De 8 martie, a împărțit flori și mărțișoare femeilor, pe stradă. N-a fost un gest electoral. Știu asta cu certitudine, pentru că am meșterit o după amiază întreagă la împachetat mărțișoare. Își dorea să fie perfecte, pentru ca doamnele municipiului să se bucure de ele.

Ca fapt divers, tocmai mi-a venit în minte o altă întâmplare minoră, dar semnificativă, din toamna anului trecut. După o perioadă mai caldă, dăduse un ger brusc și m-am trezit singură într-un birou înghețat, fără am habar cum se pornește centrala termică. În disperare de cauză i-am scris lui Emilian, să-l întreb pe care dintre băieți (er, consilierii anteriori) l-aș putea contacta să mă descarcereze. În secunda doi, m-a sunat prin apel video, să mă ghideze întru setarea centralei, pentru că : ”Ești la fel de capabilă tehnic ca orice băiat !”.

Au trecut aproape 2 ani din momentul angajării mele și pot spune cu mâna pe suflet că perioada asta se situează în top 3 cele mai tari experiențe ale vieții mele. Știu că, în general, politica e privită drept o mocirlă insalubră. Dar, pe mine, soarta m-a privilegiat s-o văd printr-o bulă perfect albă, cu un perete de sticlă și o pălărie de pirat în debara, rămasă moștenire de la un Secret Santa.

cropped-13023-fleur-de-lis.png

Duminică, 26 mai, vor avea loc alegerile europarlamentare și se va pune la bătaie cel de-al doilea mandat al lui Emilian. Dincolo de vremelnicul meu post de consilier, mărturisesc în fața instanțelor văzute și nevăzute că l-aș vota indiferent pentru ce funcție ar alege să candideze vreodată. Mi-a câștigat respectul și admirația pentru eternitate. Iar, la mine, respectul nu prea vine așa, din oficiu.

În urmă cu câțiva ani, managerul BUG Mafia spunea, referindu-se la alegeri : ”Cum poți să votezi un candidat pe care nu l-ai avut niciodată în față ? I-ai strâns tu mâna domnului candidat ? L-ai privit în ochi ? Ai ajuns tu la concluzia că merită votul tău ?”

Eu am stat la masă cu domnul candidat, în repetate rânduri. I-am strâns mâna. L-am privit și-n ochi. Am lucrat pentru el aproape 2 ani. Iar în clipa de față, aș avea încredere în el și cu viața mea. Desigur, nu trebuie să iei de bun tot ce zic eu. Dimpotrivă. Te încurajez să iei acest text ca pe o curiozitate, până când nu trăiești ceva similar. Pe această cale, îți mulțumesc că ai ajuns cu cititul până aici. 🙂 

cropped-13023-fleur-de-lis.png

Concluzia ? Duminică avem alegeri. Votează pe cine te lasă sufletul. Pe cine consideri că te reprezintă. Eu n-am făcut decât să-ți prezint unul dintre candidați, așa cum l-am cunoscut eu. S-ar putea să consideri că Emilian ar merita votat, dar să-ți displacă PSD-ul sau ceilalți candidați de pe listă. E în regulă. Între noi fie vorba, nici eu nu sunt fanul tuturor oamenilor de pe acea listă. Dar, dacă, într-un univers paralel, Cosette Chichirău, singurul politician care mă scoate din minți, ar candida din partea PSD, alături de Emilian, aș vota acea listă fără să ezit. Pentru că locul lui Emilian e acolo. În Parlamentul European, de unde munca lui are un impact major asupra unor sute de milioane de vieți.

*Pentru cei care au ignorat disclaimer-ul inițial, dar suspectează în continuare că acest articol ar fi subvenționat sau că mă gudur pe lângă domnu’ șef ca să-mi securizez locul în echipă și-n noua legislatură…da, măi ! Aveți dreptate. N-aveam cum să scriu toate astea din prietenie sinceră. Iar Emilian mă plătește la silabă.

De-aia folosesc cuvinte elaborate.

 

3 gânduri despre “Cum l-am cunoscut pe Emilian Pavel și de ce merită el încă un mandat

  1. Întâmplarea face să-l știu și eu pe tip iar articolul ăsta mi-a produs greață. Mă arde la degete acum să scriu câte ceva despre alte cauze nobile la care a contribuit eroul articolului dar sunt ferm convins că oricum n-ar fi publicat comentariul. Așa că efectiv nu risipesc literele pe așa ceva. Omul ăsta și pilele lui constituie 30% din motivul pentru care merg la secția de votare în zilele următoare.

    Apreciază

  2. @Stan Patitul, v-am șters cele două comentarii. În plus, înainte să vă dați de ceasul morții acuzând cenzura, pentru block-ul pe care-l veți lua, vreau să știți că eu, una, am pornit de la premisa că sunteți un om normal, capabil să folosească un limbaj decent, chiar și atunci când e în dezacord cu subiectul discuției. M-am înșelat. Faceți-vă/mi o favoare și părăsiți acest site în regim de urgență.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s