b13

Un moment de reculegere pentru toți domnii care au bătut florăriile în ultima săptămână, în căutarea buchetului perfect.

Un moment particular de reculegere pentru domnul care vineri, pe la ora 17:00, alerga pe strada Războieni după o florăreasă, rugând-o să mai caute prin spate, să mai verifice, că sigur mai are un buchet de trandafiri roșii. Că i-l plătește dublu, dar nu se poate duce la soție cu mâna goală, sau cu alte feluri de flori.

cropped-13023-fleur-de-lis.png

Personal, sărbătorile primăverii mă lasă rece. Pe locul doi, după onomastici – inutilitatea secolului.

1 martie, Ziua Mărțișorului.

Recunosc că mă cam intimidează ideea de mărțișor. Îmi pare a fi din aceeași categorie cu origami, o creație umană contradictorie bunului gust și utilității practice. (Da, un mărțișor din origami mi-ar pune capac oricând.)

Dar conceptul de mărțișor nu e prost, în sine. La începuturile lui, a fost gândit să fie un talisman legat cu un fir alb-roșu care simbolizează vreo dihotomie pasiune-puritate, nu-mi pasă suficient cât să mă documentez. Se presupune că prin sărbătoarea mărțișorului, marchezi începutul unui nou anotimp, oferind cui ți-e drag și un simbol pentru noul început. Simbol în formă de potcoavă, să-i poarte noroc. În formă de floare, transmițându-i indirect că o consideri frumoasă. În formă de fluture, să simbolizeze evoluția. Și așa mai departe.

Dar ideea asta originară de mărțișor a degenerat și s-a ajuns la ceea ce avem în zilele noastre. Nu mai ține nimeni cont de simbol, doar să fie ceva acolo. Ceva legat cu șnur alb-roșu, să-l putem da femeilor față de care avem obligații și ne achităm de o datorie socială.

A nu se înțelege greșit : am apreciat fiecare mărțișor pe care l-am primit anul ăsta; pe unele le-am și purtat. Dar nu sunt neapărat fanul modului în care se desfășoară ziua de 1 martie pe la noi, în ultimii ani.

Next.

8 martie, Ziua Femeii.

Aceeași treabă. Ideea de bază e în regulă. Să avem o zi în care celebrăm femeile din viața noastră. Să le mulțumim că sunt cele mai tari mame, surori, soții, prietene, camarade, colege sau partenere întru criminalitate.

Mamelor, în special, pentru că ne-au făcut loc în corpul lor, au trecut prin dureri vecine cu pierderea cunoștinței pentru a ne aduce pe lume, au stat treze atâtea nopți pentru noi, ne-au dus de mânuță în prima zi de grădiniță, ne-au ascultat recitând ”Somnoroase păsărele” de parcă n-au auzit nimic mai tare pe pământ, ne-au tolerat ca adolescenți rebeli cu creiere scurtcircuitate și au plâns când am plecat la facultate. Ave vous, mamelor ! 😊 Sunteți foarte tari.

Inițial, data de 8 martie a fost popularizată ca Ziua Mamei. Pe parcurs, s-a încetățenit și ca Zi a Femeii. Ceea ce, până la urmă, e ok. Și femeile, și femeile care au devenit mame, merită celebrate.

Dar…tocmai adoptarea sărbătorii pare că tinde să rigidizeze totul. I-ai dat floarea aia soției din suflet, sau pentru că așa trebuie ? Să aibă cu ce se lăuda a doua zi în fața colegelor de serviciu ? Să bifezi o sarcină necesară social ? Ai stat mai mult de 30 de secunde să te gândești ce floare i-ar plăcea cel mai mult, sau ai luat-o pe prima care părea suficient de fancy și scumpă, cât să te achiți de-o datorie ? Cunoști femeia aia suficient cât să știi dacă îi plac măcar florile sau doar le acceptă de jenă ?

Din nou, a nu se sesiza aici oamenii care mi-au dat flori mie. 😊 Le-am apreciat pe fiecare, mulțumesc foarte mult. Dar de fiecare dată apreciez gestul, nu floarea. Cu toată dragostea, floarea e o buruiană colorată. Pentru mine, valoarea e dată de intenția de a cumpăra un articol apreciat social și de a-l face cadou, nu articolului în sine – în acest caz.

Ca fapt divers, eu port o singură brățară. În urmă cu ceva timp, cineva a improvizat un atelier de brățări din ațe cu niște copii. La final, mi-a adus una și m-a întrebat dacă aș vrea s-o port. N-am mai dat-o jos de atunci.

În zona asta e și principala mea obiecție legată de Ziua Femeiii. Dați flori peste flori. Ceea ce e în regulă, dacă știți sigur că destinatarei îi plac foarte mult. Totuși, în multe cazuri, ar fi suficient să veniți cu un dar mărunt, dar semnificativ. Uite, pisi. În clasa a 3-a ți-ai dorit un portofel roșu, dar părinții tăi nu ți l-au cumpărat. Te rog să-l primești acum.

sau

Știu că-ți plac caramelele, ți le-am luat pe cele mai de firmă pe care le-am găsit.

Ah, urmează să-mi spui că n-ar merge, consoarta ta având aspirații mai mari ?

Atunci nu e de competența mea să evaluez cât de bine ai ales-o sau nu.

Revenind.

E în regulă că există Ziua Mărțișorului și Ziua Femeii. Nu e în regulă să facem din ele o corvoadă. Dacă desfășurarea lor nu e din suflet, atunci să nu fie deloc. Și – iertați-mă dacă am niște dubii cu privire la entuziasmul domnilor implicați, în condițiile în care de 2 zile văd pe facebook doar mesaje masculine victorioase că a trecut jihadul sărbătorilor de primăvară.

Pe de altă parte, Ziua Femeii va rămâne în continuare o sărbătoare puțin sexistă, cât timp nu există și Ziua Bărbatului, pecetluită oficial în calendar. Că neoficial se mai adună 2-3 cetățeni la o bere în data de 9 martie, să se bată reciproc pe umăr că au trecut cu bine de jihad.

Feminitatea merită celebrată, dar masculinitatea nu ?

Mai gândiți, mai recalculați.

Și fie ca la anul, pe vremea asta, să alerge toate doamnele după artizanii de bere și piese de mașini, să mai caute prin spate, să mai verifice, că nu se pot duce cu mâna goală la soț.

Un gând despre “Ne-am calmat și cu 8 martie ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s