Locuiesc în Oradea de doi ani.

Timp în care am circulat, aproape în exclusivitate, cu autobuzele și tramvaiele OTL.

Prin urmare, evaluez că sunt certificată să dau o opinie la rece despre societatea de transport municipală.

cropped-13023-fleur-de-lis.png

În primul rând, recunosc că dintre cele două mijloace de transport OTL, tramvai și autobuz, prefer de departe autobuzul. Parțial și pentru că o minte iluminată a considerat, în urmă cu niște ani, că Velența n-are nevoie de tramvai. Și l-a scos.

Sigur că și dacă ar circula tramvaiul pe rutele mele în Velența, tot autobuzul l-aș folosi, dar…aș vrea să am opțiuni.

Cele mai multe tramvaie OTL sunt reci și insalubre. Pe scaunele cu vopseaua scorojită ți-e și oarecum să te așezi. Pe bările oxidate ți-e și mai și să pui mâna. În consecință, când circul cu tramvaiul și nimeresc câte unul mai necăjit, rămân călătorul peregrin care se bazează doar pe propriul echilibru și se roagă să nu pună vatmanul vreo frână letală.

Da, s-au cumpărat niște tramvaie noi, care sunt foarte valabile. Dar circulă în tandem cu cele vechi, care sunt indescriptibile.

Așadar, mă îndrept spre autobuze ori de câte ori am ocazia.

Până nu demult, avea și flota de autobuze păcatele ei. Unele păreau împrumutate de la pionierii lui Ceaușescu. Vechi, deteriorate, cu podele incerte, dar pline de icoane pe parbriz. Mai lipsea doar Răpirea din Serai. Din fericire, n-am mai văzut aceste exemplare în uz de câteva luni, semn că s-a mai înnoit și parcul OTL. Autobuzele care fac norma acum sunt curate, estetice și unul cu care am fost recent chiar mirosea a portocale.

DAR

constați uneori că te poți spăla pe cap cu mirosul de portocale și salubritatea, dacă n-ai acces la vehiculul în cauză decât de două ori pe oră.

Să luăm un studiu de caz – eu.

Eu chiar am de ajuns în multe locuri pe parcursul unei zile. Pe lângă eternul slalom facultate-serviciu, poate mai am un colet la Elefant, o treabă pe Magheru și o scrisoare de dragoste la poșta din Cantemir.

Și constat zi de zi că OTL-ul nu mai ține pasul cu mine.

În 2016, frecvența autobuzelor era onorabilă. Autobuzul 14, care transportă populația la universitate și la cimitirul municipal, circula la intervale de 7 minute, la orele de vârf. De acasă până la facultate făceam 20 de minute, schimbând două autobuze.

Eh, dar în 2017 avu loc greva șoferilor și vatmanilor, care (absolut justificat) cereau salarii mai mari, și domnprimar a găsit, ca unică soluție de aplanare a conflictului, scăderea frecvenței de circulare a autobuzelor și tramvaielor.

O decizie cât se poate de nefericită.

Oficial, s-a spus că frecvența a scăzut cu 20%. După umilele mele analize, în cazul unor linii a ajuns chiar la 50%. Sau voi cum i-ați spune, atunci când linia 10 era disponibilă de 2 ori pe oră, iar după decimare, o vedem la față doar o dată pe oră ?

În ziua de azi, nu mai fac nici din greșeală 20 de minute până la facultate. Sunt 35-40.

Când podul de peste Peța a fost închis publicului și autobuzul 14 lăsa studenții în câmp, am ajuns chiar la performanța de a face 50 de minute  până la facultate. De la 20. Iar acel 14 ultra capabil, care transporta studenții la intervale de 7 minute, apare doar la 12 acum. La orele de vârf, pentru că în rest sunt 20-40 de minute.

Nu mă înțelegeți greșit, acei șoferi și vatmani meritau – nu mărirea de 2-300 de lei care li s-a dat, ci triplarea salariului.

Inițial, câștigau în jur de 1800 de lei.

Cam cât un muncitor la bandă de la Faist.

Iar muncitorul ăla, dacă a greșit procedura, rezultă o piesă metalică strâmbă. Nu se face gaură-n cer.

În schimb, dacă șoferul autobuzului 14 greșește procedura într-o dimineață, cu 60 de studenți la bord, bagă în doliu jumătate din județul Bihor.

Să dau 1800 de lei unui om care are zilnic, în mână, sute de vieți, mi se pare o bătaie de joc fără margini.

Dar și să pretinzi că faci economii pentru a-i mări salariul, reducând masiv cursele transportului public, mi se pare sinucidere curată.

Cum erau obiectivele alea de urbanizare ? Să nu mai fie poluare ? Să nu mai circule tot un om într-o mașină ? Să îmbiem cetățenii spre transportul în comun ?

Toate au fost detonate pe rând în momentul în care s-a decis reducerea curselor.

Pentru că transportul în comun se presupune că are ca public țintă oamenii care chiar au de ajuns undeva. La școală, la serviciu, la întâlnire.

Fix ăia au fost faultați la treaba asta.

Eu, una, am luat nenumărate taxiuri în ultimul timp. Pentru că mijloacele OTL efectiv nu circulau decât la intervale de 15-20 de minute atunci când aveam cea mai mare nevoie de ele.

Atunci când s-a redus frecvența, un director de la OTL a declarat public că oricum, autobuzul nu e mașină personală și că nu pățesc nimic nici călătorii dacă stau cu 5-10 minute mai mult în stație.

Adevărat. Autobuzul nu e mașină personală. Dar trebuie să stăm puțin și să gândim cu mintea noastră ce vrem de fapt. Să inspirăm ideea că supremul deziderat în deplasarea prin oraș e mașina personală, așadar na și vouă, săracilor care nu vă permiteți una, două curse OTL pe zi. Încadrați-vă.

sau vrem să încurajăm populația să nu mai facă atâta abuz de mașini și să circule cu mijloacele noastre viabile de transport în comun ? Având garanția că ajung la timp unde au treabă ?

Mai cugetați, domn director. Mai cugetați.

Și încetați cu măririle de prețuri pentru bilete și abonamente. Abonamentele sunt în continuare rentabile, în ciuda creșterilor de preț, dar scumpind biletul de 2 călătorii la 6 lei transmiteți un mesaj extrem de greșit.

Călătorii vor remarca în curând că un litru de benzină e mai ieftin decât un bilet OTL.

Numa’ zic.

cropped-13023-fleur-de-lis.png

Am fost întrebată de unele persoane ce aș fi făcut eu în locul d-lui Bolojan, cu zeci de șoferi și vatmani furioși la ușa sediului OTL.

Nu știu. Evident, e mai ușor să comentezi de pe margine, decât să fii direct implicat.

Dar poate-mi domoleam obsesia cu mutarea statuii lui Mihai Viteazul din Piața Unirii și pompam sutele alea de mii de euro în OTL. Să măresc salariile acelor oameni care chiar le merită și să mențin cursele cel puțin la frecvența inițială.

În ultimă instanță, mie, călătoare înflăcărată cu OTL-ul, mi se rupe dacă în Piața Unirii veghează statuia lui Mihai Viteazul, a lui Burebista sau a lui Franz Iosif.

În schimb, îmi cam pasă dacă ajung sau nu în timp util de la facultate la serviciu.

Și cât timp voi continua să fac în 40 de minute o cursă de maximum 10, cu mașina, nu-mi va șterge amarul nici mirosul de portocale, nici de vanilie+ambră=love.

Ci voi petrece acele zeci de minute de inutilitate gândindu-mă cum să fac să-mi iau mașină cât mai repede.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s