646x404

1918, iarna

Actul unu

Imperiul Austro-Ungar, sub papucul căruia stătuse Transilvania 1000 de ani, tocmai se destrăma.

Ca soluție de avarie, Ungaria a propus federalizarea tuturor teritoriilor străine, ocupate anterior. A întrebat cei 12 români (transilvăneni) din Consiliul Național Român dacă au obiecții la adresa autonomizării Transilvaniei.

Și au avut.

Au spus un NU categoric autonomiei, dorind să se unească cu România.

România acelei vremi era compusă din vechile voievodate Moldova și Țara Românească și era condusă de regele Ferdinand.

Dacă stăm să gândim la rece, fără cei 12 oameni, Unirea nu s-ar fi produs niciodată. Pentru că decizia era în mâna lor. Ar fi putut alege să transforme Transilvania într-o țară de sine stătătoare. La rangul de cartier mărginaș al Ungariei, ce-i drept, dar autonomă.

Fiecare dintre ei ar fi primit funcții peste funcții în Transilvania. Avere. Glorie. Recunoaștere. Le-au aruncat pe toate la gunoi, de dragul de-a vedea România unită.

Propun ca atunci când diverși eroi mai infestează spațiul public al anului 2018 cu idei precum autonomia Transilvaniei, că doar Ardealu-i fruncea și gospodarii ardeleni țin în spate toți miticii…să le amintim de povestea celor 12.

Actul doi 

Cuplul regal Ferdinand-Maria și prim ministrul Ionel Brătianu au fost informați cu privire la disponibilitatea Transilvaniei de a se uni cu România și au primit-o cu brațele deschise.

Notă – Brătianu fusese cel care a negociat cu marile puteri, în 1916, unirea cu Transilvania drept condiție pentru intrarea României în război.

Mare om, Brătianu. Și mare vulgaritate în rândul celor care se revendică a fi urmașii lui politici în ziua de azi.

Revenim.

Ungaria nu era în mod particular fericită văzând dezertarea Transilvaniei. Așa că unirea trebuia realizată urgent, până nu ajungea chibritul la butoiul cu praf de pușcă.  

S-a convocat o mare Adunare Națională la Alba Iulia.  

Fiecare comună din România și Transilvania a desemnat câte un delegat de drept(bărbat sau femeie), care urma să semneze tratatul de unire. Delegații au primit credenționale (mandate pentru a participa).

Cât timp au avut să facă toate pregătirile astea masive ?

10 zile.

Într-o lume fără internet, românii din toate regiunile istorice s-au mobilizat inimaginabil de rapid să desemneze delegați, să emită credenționale, să stabilească membri supleanți și să trimită delegații spre Alba Iulia.

Ce sunt ăia membri supleanți ? Delegați de rezervă. În cazul în care primul ales e ucis pe traseu, să existe o rezervă care să poată ajunge la Alba Iulia.

Oamenii care au pornit la drum erau perfect conștienți că ar putea să nu se mai întoarcă. În multe cazuri, știau că s-a pus un preț pe capul lor.

Citiți despre Ioan Arion. Un delegat de 24 de ani, împușcat în gara din Teiuș.

Toți delegații din Transilvania și-au lăsat acasă copiii, părinții, și-au pus pe planul doi cariera; chiar și viețile, și s-au dus la Marea Adunare, să contribuie la unirea cu România.

Eu nu sunt ușor de impresionat. Dar în fața unui asemenea spirit de sacrificiu, mă înclin.

Pentru că un om cu o sapă e vrednic de toată lauda și respectul.

Dar un om cu o idee e sfânt.

Actul trei  

Drumul.

Unii delegați s-au dus cu trenul. Neîncălzit.

Alții, cu căruța. O colegă de serviciu e urmașa directă a unuia dintre delegați. Stră-stră-bunicul ei s-a dus la Alba Iulia cu căruța. A făcut o săptămână pe drum. La final de noiembrie.

Final de noiembrie e și acum. Temperaturile scad tot mai mult. În relație cu frigul, eu sunt o ființă bizară. Uneori fac rafting la 2 grade și nu pățesc nimic, alteori îngheț la 7 grade, cu geaca de ski pe mine. Ca azi.

Oamenii care s-au dus la Alba Iulia în 1918 vor avea respectul meu etern. Pentru că și-au învins instinctul de conservare pe toate planurile. Pentru o idee.

Din fericire, cei mai mulți au ajuns la destinație cu bine.

Au fost primiți în Sala Unirii, din cetatea medievală Alba-Carolina. Securitatea era atât de strictă, încât accesul înăuntrul Sălii era permis doar posesorilor de mandat. Cel mai elocvent exemplu – fotograful evenimentului nu s-a prezentat, prin urmare, nu există poze de la Marea Unire. Asta pentru că s-a respins ferm accesul oricărei persoane neacreditate, fie ea și super fotograful Samuil Mârza, prezent în Alba Iulia, dar fără ecuson de participare.

Oficialii și delegații din acea sală au decis Unirea. Iar Rezoluția de Unire a fost citită de un episcop greco-catolic, împreună cu unul ortodox. Și, foarte interesant, niciunul nu s-a plâns că celălalt îi fură reflectorul.

Actul patru

Mâine se împlinesc 100 de ani din ziua când au avut loc toate astea.

Nu m-am considerat niciodată etalon de patriotism. Dar urmărind firul roșu al unirii, nu am cum să nu fiu onorată că fac parte din același popor cu oamenii care au înfăptuit-o, fiecare cu resursele lui, atâtea câte au fost. Ar fi impropriu să spun că sunt mândră, pentru că nu am avut nicio contribuție. Nici la unire, nici la nașterea mea aici. Dar mă bucur.

Pentru cine nu știe, Bihorul – unde s-a întocmit și Declarația de Independență de la Oradea –  a avut 131 de delegați în 1918.

Emilian Pavel, de la haștag ciuma roșie, a inițiat o asociație numită ”Urmașii Marii Uniri”, al cărei scop e să găsească descendenții delegaților bihoreni de la Alba Iulia. Zeci de voluntari ai asociației au petrecut luni întregi mergând prin sate și căutând urmașii delegaților. Să vadă dacă, prin acele familii, n-o fi supraviețuit câte-o poveste a străbunicului, despre cum a mers el să voteze unirea.

Rezultatul acestei munci titanice – și voluntare – se regăsește în integralitate pe site-ul https://urmasiimariiuniri.ro/ . Site-ul e plin de povești și poze ale delegaților din Bihor. Vă invit să-l butonați. A fost creat cu multă iubire.

Așadar, de ce să ne pese de 131 de oameni care-au trăit în urmă cu 100 de ani ?

Poate pentru că datorită lor scriem sau citim, după caz, acest articol ? În loc să fim chiar acum la coadă, la pașapoarte, pentru viza de București ?

Pământul pentru care s-au sacrificat și care, la final, le-a primit trupurile e acum al nostru.

Le datorăm un ”mulțumesc” în gând.

Iar pentru cine se ține bine la frig, ne vedem mâine în Piața Unirii.

La celebrarea oficială a acelor băieți și fete de mare calibru. 🙂 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s