boyreading

…ziseră în cor părinții secolului XXI.

”Stă toată ziua la tabletă/telefon/Playstation, iar când îi spun să mai deschidă și el o carte, își dă ochii peste cap.”

Vestea proastă e că și-i va da în continuare dacă abordarea ta rămâne aceeași.

În primul rând, vrei să citească pentru că…?

Îi va îmbogăți cultura generală, va fi mai deștept, se va exprima mai corect și mai complex. 

În mare parte, e corect. Și consideri că nu citește pentru că…?

Nu se mai dezlipește de tabletă. I-am luat pentru că toți colegii lui aveau, dar acum îl distrage atât de mult, că nu mai vrea să citească. 

             În psihologie există ceea ce se numește eroarea fundamentală de atribuire. Vezi un fenomen. În acest caz, necititul. Îi atribui o cauză. În acest caz, existența tabletei. Iar cauza e complet greșită. Pentru că e pusă superficial, pe baza personalității și a dispoziției tale.

             Și vrei ca eu să-ți dau o soluție, pe care n-o am.

Mai întâi, te-ai gândit că nu toți copiii au o înclinație spre lectură ? Când Dumnezeu trimite în delegație pe pământ câte-o ființă umană și toarnă în ea acel dulce, acrișor și ceva fermecător, pasiunea pentru citit nu e o componentă obligatorie a rețetei.

Dacă piciul tău strâmbă fizionomia când vede cărți, dar petrece ore întregi afară, la fotbal, nu ai cu adevărat o problemă. Încurajează-l să-i dea înainte cu fotbalul și mai rezumă-i din ce citești tu. Dacă citești.

Ah, dar problema primordială nu era fotbalul. Ci tableta. Acel instrument satanic care deturnează atenția copilului de la activitățile nobile. Sau nu ?

Distins părinte, tableta aia e un cuțit. Un instrument absolut neutru și lipsit de voință proprie. Cu care poți tăia pâine sau gâturi. Nu poți da vina pe ea. În ultimă instanță, nici pe copil. Pentru că el e foarte instinctual. Găsește o activitate care-i face plăcere, se ține de ea. Un act adaptativ, de altfel. Instinctiv, se concentrează pe ceea ce-l relaxează, mai mult decât pe ceea ce l-ar ajuta să atingă niște obiective.

Ai eșuat în a-l face să-și dorească acele obiective. Dacă i-ai spus că cititul îl va ajuta să-și ”îmbogățească vocabularul”, să știi că în acel moment nu erai tu în fața lui. Era doamna învățătoare, care-i recita un discurs preistoric despre tâlcul poveștilor și vocabularul îmbogățit în urma lor.

Mai scot o informație din pivnița psihologiei. Copiii nu primesc sfaturi de la oameni pe care nu-i admiră. Și aici apare o problemă mai delicată. TU, părinte, ești prima persoană pe care o admiră. De la care învață. Și nu pentru că și-ar propune asta neapărat. Strict din punct de vedere biologic (și primitiv), viața pe pământ are două scopuri – supraviețuirea și reproducerea. Copilul, când se naște, știe instinctiv că tu ești un model de succes biologic. Ai supraviețuit cu bine până la vârsta asta și – mai mult decât atât – ai și procreat. Software-ul cu care s-a născut naște îi spune să-ți copieze comportamentele, pentru că tu pe baza lor ai ajuns unde ai ajuns. Dar procesul ăsta se petrece într-un cotlon al minții. Nu e conștient.

Copilul tău nu citește. Am înțeles asta. Dar de câte ori te-a văzut pe tine, mama/tatăl lui, cu o carte în mână ? În afara sâmbetelor în care ștergeai praful de pe ea. De câte ori te-a auzit dezbătând cu celălalt părinte ce-ați mai citit în ultima vreme ? În cazul copiilor nu funcționează treaba cu fă ce spune popa.

Acum, nu e de competența mea să înfierez pe nimeni. Dar trebuie să ne definim problema cu sinceritate. Cu satârul, dacă e cazul. Nu discut aici motivele pentru care părinții nu-și fac timp/nu prioritizează cărțile. Realitatea obiectivă e că tu nu prea citești, dar ți-ai dori ca moștenitorul tău s-o facă. Altfel vorbim.

Ce se poate face ?

            În primul rând, dragoste cu sila e clar că nu se poate. Cel mai nociv lucru pe care-l poți face e să-i dai o normă obligatorie de pagini de citit. Chiar și mai rău, din lecturile școlare. Dacă e să urască pe cineva pe tema asta, lasă învățătoarea sau profesorul să fie mieii de jertfă. Dacă mai vrei zi bună cu copilul ăla, nu încerca să bagi cartea cu pâlnia în el. Limitează-te la a-i recomanda un titlu sau altul.  

Ce să-i recomanzi ? 

În principiu, orice minimal semn de interes pentru un domeniu e bine primit. Dacă pare că l-ar interesa istoria, te-aș îndruma spre ”Spartacus”. Adrenalină, gladiatori, good stuff. În niciun caz lecturi școlare. Subliniez asta.

Îi place ideea de aventură și risc ? ”Cireșarii” – un grup de copii care explorează castele bântuite, rezolvă mistere și se bat cu lupii.

Vorbind de mistere, pentru mine, o recomandare universală ar fi ”Aventurile lui Sherlock Holmes”. Povestioare scurte, dar suprasaturate cu inteligența lui Sherlock. Dar aici trebuie să-i faci tu puțină reclamă cărții, dacă vrei să-l urnești la lectură. Îi povestești un caz.

De exemplu…la un moment dat un rege află că o fostă amantă a păstrat o poză compromițătoare cu el, pe care avea de gând s-o dea presei. Angajează cel mai bun detectiv în viață – Sherlock – să recupereze poza. Sherlock află unde locuia femeia și tocmește niște complici. Se îmbracă în preot și bate la ușa ei. Complicii rămân pe stradă, prefăcându-se că sunt niște cetățeni obișnuiți. Femeia deschide ușa, preotul se prezintă a fi de la o asociație caritabilă. Este invitat înăuntru. După câteva minute, un complice aruncă afară niște fumigene în curtea femeii, iar restul încep să strige disperați ”incendiu”. Femeia se repede la un tablou din sufragerie, îl ia și fuge cu el afară, moment în care Sherlock știe că poza era ascunsă în tablou. Raționamentul ? În situații de criză, toată lumea apucă ce are mai prețios înainte de a evacua incinta. Mamele, copiii. Unii oameni, banii. Iar pentru doamna în cauză, poza era cea mai prețioasă posesiune. Caz rezolvat.

Ăsta a fost doar un exemplu umil. Ideea e că înainte de a-i recomanda orice carte, e bine să-i povestești un pic despre ea, cât să-i trezești interesul. Nu să-i pui direct cărămida de 400 de pagini în brațe.

Alte recomandări rapide ? 

”Harry Potter”.

”Tom Sawyer”

”Oliver Twist”

D’astea.

Sub nicio formă ”Prinț și cerșetor”, pe care niște neformatați psihic au încadrat-o la lecturi pentru copiii. Conține detalii vivide despre un copil legat și sechestrat de un călugăr, iar cireașa de pe tort e o scenă în care două femei nevinovate sunt arse pe rug de inchiziție, în urma acuzațiilor de vrăjitorie. Copilul uneia dintre ele fiind spectator, adus cu forța.

Sugerez să aruncați un ochi prin orice carte, înainte de a o pune în mâna copilului.

În rest, dacă manifestă 0,1% interes pentru un domeniu/un titlu specific, dați-i-l cu amândouă mâinile. Și dacă e mai de joasă speță. Și dacă e o carte scrisă după un serial. Și dacă mâine, cel mai netalentat vlogger din online-ul românesc(*cough, cough, Tequila*) scoate o carte, iar copilul vostru vrea s-o citească, precomandați-o.

După cum spunea profesorul meu de română, parafrazându-l pe Heliade Rădulescu :

Citiți, băieți. Citiți orice, numa’ citiți.

2000px-Fleur-de-lis-fill.svg

În încheiere, o surpriză.

Pentru oricine vrea să-și facă o idee despre cum anume se raportează copilul lui la citit – dacă îi e neutru, îi place, îl urăște – există un test psihologic absolut banal, care vă poate ajuta.

Mie și colegilor de la Psihologie ne-a fost aplicat în anul I, de un profesor. Într-un mod ușor diferit. 

M-a frapat. L-am dat mai departe cunoscuților și a fost un succes. E posibil să nu fie relevant pentru toată lumea, dar puteți încerca.

Aveți nevoie de o foaie și un pix.

Instrucțiuni :

Împărțiți foaia în 6 părți egale.

În fiecare dintre cele 6 căsuțe, copilul va trebui să mâzgălească sau să deseneze în funcție de ce-i spuneți voi. Mai pe scurt, îi spuneți un cuvânt pentru fiecare căsuță, iar el va reprezenta acel cuvânt prin mâzgăleală/desen rapid, fără să gândească sau să analizeze.

Îi veți da următoarele :

1.mama (Sau tata. Părintele care aplică testul.)

2.ceva care îi place foarte mult/de care e pasionat (Atenție ! Nu îi spuneți ”Mâzgălește ceva care îți place foarte mult.”. Nu. Identificați voi direct ceva ce știți că-i place – poate fi orice, de la pizza, la balet, de la fotbal, la desene animate) – și îi spuneți direct să reprezinte acel ceva.)

3.ceva de care îi este foarte frică

4.școală

5.furie

6.citit cărți

            La final, faceți o poză foii și mi-o trimiteți prin mesageria facebook, precizând și cuvinte i-ați dat copilului la punctele 2 și 3. Link spre contul meu – https://web.facebook.com/maria.petrus13 . Vom interpreta testul împreună. Cererile vor fi onorate în ordinea sosirii lor și în limita timpului meu liber.

Avertisment – nu sunt (încă) licențiată în psihologie, iar ce propun eu aici e un test foarte primitiv, dar elocvent. 😊 Pentru cine vrea ajutor specializat, există psihologi deja acreditați.

Pentru moment, eu sunt doar la nivelul Tequila. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s